2019, m-ai surprins cu totul: mi-ai adus răspunsuri mai vechi la rugăciuni, mi-ai stârnit curiozitatea la maxim, mi-ai adus aproape anumiți oameni și mi i-ai îndepărtat pe alții, am ajuns în locuri la care nu am îndrăznit să visez altădată, sau mi-ai pus înainte proiecte care erau la dospit.
Dar să o iau pe rând, și să le așez un pic: s-a dat un “an sabatic” (teoretic), în care am “stat” acasă, dar în care am făcut multe lucruri și am avut ”liber la visare” și la planificare. Mi s-au croit cărări noi, am scris pagini noi pentru ce îmi doresc cu viața, familia și cariera mea.
Pe plan spiritual, am decis să îmi slujesc total familia, întrucât este o vreme pentru toate. Anul acesta a fost despre Estera din Biblie. Despre influență și pocăință sinceră. Despre Providență și cernere.
Am cunoscut lumea de la nivelul lui Jossie, și am putut astfel, să ajung să mă bucur de cele mai banale lucruri, dar pline de frumusețe: plante, gâze, fenomene ale naturii, animale! Plimbările cu ea au reprezentat canistre întregi de energie pentru prezent și viitor! Am intrat în contact cu oameni buni, sensibili, pragmatici și plini de o calitate umană aparte. M-au inspirat! M-au liniștit! Mi-au adus fericire. Am observat cu uimire cum fetițele, prin inocența și felul lor de a fi, m-au pus în contact cu persoane din anumite medii, pe care le admiram de departe: autoare de cărți, jurnaliști sau creatori de jocuri pentru copii. Și totul atât de natural, simplu și “neforțat”.
Am avut tihna să mă bucur de ghidușiile Clarei și de explozia ei de bucurie. De pasiunea ei. Am învățat să (re) buchisesc cu Eva și am coborât mult în timp, pe vremea când adoram caligrafia, și să am caietele mereu la avizierul școlii :). Am (re)învățat să citesc primele cărți care au adus bucurie în inima Evei. Am cântat alături de ea primul cântec la vioară, și am trăit bucuria primelor concerte. Nu într-un mod pompos, ci acasă, cu o mână de prietene.
Am avut răgaz să citesc mai mult și să îmi așez prioritățile, dar mi-am dat voie și să nu îmi fac planuri, și să merg în virtutea oportunităților . Și ce bine, e și așa! Ești mai liber și mai fără povara stresului.
Năuceala mea de la nedormit sau organizat o casă, masă și trei copii energici, m-au adus în ipostaze neplăcute, dar am găsit mereu sens, și am făcut haz din necaz. Am ajuns să am o cină romantică cu scumpul soț, în buricul târgului, pentru că am încurcat ziua cursului la care m-am organizat cu o saptamana înainte. Am avut și mici suferințe de la nauceala dar mergem înainte. Întotdeauna!
Am avut și regrete. Suferințe. Dezamăgiri. Niciun străin nu se poate amesteca în inima suferindă, oricât de plin de compasiune și empatie este! Mi-am spus suferințele. Am fost înțeleasă. Sau uneori nu. Au fost și lucruri păstrate doar în inima mea și a lui Iosif. Învăț din propriile greșeli și încerc și din ale altora. Fac greșeli. Pot răni, dar de cele mai multe ori. fără să conștientizez. Rănesc direct doar când sunt ranita. Da, când simt că cineva are ceva cu mine, mă îndepărtez. Măcar pentru o vreme, să stau, să cuget. E înțelept să faci un-doi-trei pași “de furnica”, sau “de elefant”. Depinde de caz!
Decembrie m-a ținut mult în casă, cu 4 boli contagiose, la 3 copii. Am văzut cum planurile pot cădea, însă am fost liniștită. Și chiar recunoscătoare, gândindu-mă la bieții copii și părinți, care luptă cu boli terminale sau de lungă durată. Greu! Spun chiar acum, o rugă pentru aceștia. Doamne, ai milă!
Sper într-un 2020 echilibrat, sănătos, plin de credință și bucurie! Ne lăsăm călăuziți de Cel care ne cunoaște fiecare pagină, din acest nou an!
