Psiholog Scolar,  Uncategorized

A fi DiFeRiT

Astăzi este Ziua Internațională a Bolilor Rare dar oare mai sunt așa rare sau auzim, citim, vedem despre ele ce în ce mai des?

Astăzi gândul meu a mers în timp, fix acolo unde mi-am început lucrul cu acești copii minunați. Împart cu voi câteva confesiuni cu scopul de a milita pentru educația incluzivă în școli, grădinițe, societate, de a avea ochi, inimi și mâini pentru copiii cu nevoi speciale. Și pentru că este un domeniu sensibil am cerut voie să vă detaliez ”din culise”.

Era un băiețel diferit. Fusese dat afară din 5 grădinițe și acum bătea la ușa școlii noastre. Cum să-l alungăm și noi? Chiar dacă sunt la început de carieră și abia acum, la master studiez floor terapy? Trecutul lui nu m-a lăsat rece: copil adoptat de o mamă singură, mamă care și-a revarsat atâta dragoste într-un copil afectuos dar diferit.

Știam ce scriau cărțile despre Sindromul Asperger dar nu lucrasem niciodată cu vreun copil cu TSA. Au urmat luni în care am luptat cu acest comportament, cu mentalități, cu agresivitatea lui asupra copiilor din grupa mare dar și asupra mea. Era lupta care a scris o parte din istoria școlii noastre, era un nou început pentru educația incluzivă.

Au urmat formări pentru cadrele didactice, încercări de a cuceri acest munte necunoscut, care ascunde anxietăți, frici, rețineri, prejudecăți poate…

Un domeniu nou dar care merită explorat și de ce nu, cucerit!

Am privit mereu cu respect către toți părinții acestor copii, părinți obosiți de căutări, de întrebări fără răspuns, de culplabilizare, auto-blamare, părinți eroi printre noi. Viața lor are mai mult de 24h, viața lor nu este măsurată în ieșiri la teatre sau la cafele ci de multe ori în kilometrii parcurși pe la asociații de terapie.

Unii încă în negare, alții deja au umerii scuturați și au pornit în aceasta cursă a dragostei necondiționate, a luptei pentru o supraviețuire demnă.

Am cunoscut în acești ani mame eroine care au pus punct carierelor pentru a se dedica unei Cariere cu mult mai speciale, de  a fi în folosul copiilor lor cu autism, ADHD, Down, dislexie, discalculie.

Am învățat de la ele să tac cu demnitate, să iubesc infinit, să sper într-o terapie mai bună și într-o zi mai însorită în care copilul va sclipi acel progres.

O mamă curajoasă și luptătoare este Simona, mama unei fetițe cu Sindrom Joubert. Povestea bolii fetiței ei o găsiți http://helpsaramaria.ro/ Putem fiecare să ne implicăm după cum simțim, în acest caz.

Am învățat că victorie nu înseamnă neapărat când ai FB pe linie și citești 100 de cărți pe an ci când descoperi că fiica ta cu autism sever are ca pasiune cusutul și realizează capodopere pentru materiile mai grele (vezi galeria foto din acest articol), când băiețelul tău reușește să cânte un FurElise la pian sau când fotografiază cu scanerul.

Este o lume diferită unde Imposibilul renunta la ”IMP” și devine posibil.

Este o lume în care colegii elevului diferit învață zilnic lecții de viață și apără public un comportament poate greu de tolerat de adulți.

Este o lume în care educația are o UȘĂ deschisă pentru toți copiii!

Este o lume în care profesorii se auto-depășesc și găsesc metode despre care nu știau că le dețin.

Este o lume în care ”păsările pot să înoate, iar peștii pot să zboare” (citat din ”Ca peștele în copac”, de L. M. Hunt).

Este o ”lume” care se vrea extrapolată în toate școlile din București și România!

Voi continua să cred în ei și în viitorul lor de calitate! Doamne-ajută!

Și haideți să facem Ziua Bolilor Rare în zile, săptămâni, luni de implicare pentru ei!

WhatsApp chat