Ce îmi doresc? Care sunt rezoluțiile? Parcă mi-e și teamă să îi dau voie gândului să prindă forma cuvântului. Știu sigur ce nu-mi doresc:
Să nu rătăcesc în relații superficiale crezând că voi putea schimba ceva.
Să nu lenevesc crezând că am făcut destul!
Să nu las familia pe locul 2.
Să las praful peste Biblie și cărți!
Să nu sufăr:) Văd clar beneficiile unei inimi zdrobite, mai asemănătoare Celui care m-a creeat.
Să nu plutesc în ignoranță! Dacă vreau doar ”să par”, mi-o asum:).
Să nu mai sun pe cineva drag cu un anumit interes.
Să nu uit să mă minunez zilnic de lucurile din jurul meu!
Să nu mă supăr când aflu adevărul care doare dar merită aflat.
Să nu vorbesc ceva ce nu zidește și nu are sens.
Să nu îmi mai cumpăr lucruri inutile.
Să nu apreciez cu adevărat oameni, lucruri, evenimente când nu îi/le mai am.
Azi am primit primul cadou pe 2019: o felicitare interactivă de la Eva. Un fel de plic cu provocări. A ținut să scrie câți ani vom avea fiecare în 2019. O felicitare plină de detalii dar clară, logică. M-a inspirat!
Îmi doresc ca viața mea să nu treacă fără a fi interactivă, lipsită de sens, de viață!
Îmi doresc ca viața mea să fie plină cu detalii utile!
Îmi doresc să cresc și să pot inspira!
Să pot ierta cu tot sufletul cand mi se greșește iar eu să nu fac nimănui rău intenționat!
Să mă bucur de mine așa cum am fost creată, să nu se cuibărească gândul comparării cu altcineva și să fiu o variantă mai bună decât a mea, cea de ieri!
Azi, Facebook-ul mi-a aminitit că am numit 2015, ”Anul Clarității”, numit după Clara. Am facut un joc de cuvinte cu Iosif, că 2019 va fi Anul RE(JOSSY), de la Rejoice adica un an al bucuriei!
Doamne-ajută, să nu ne lipsească BUCURIA în inimă! 2019, oare cum ți se vor umple paginile?
