Feminitate

Atâta toamnă e în mine… (gânduri de încurajare pentru mămici obosite)  

Imi răcoresc mintea în liniște, în culori coborâte din apus pe frunza toamnei și inspir libertate.

Știu că e uneori e ca un vânt răzleț care îmi spulberă toate frunzele din coroană și ajung să uit ordinea, organizarea și controlul propriei vieți.

Însă sunt zile și nu săptămâni sau luni!

Ceea ce trăiesc acum e un cadou dar uneori are ambalaj cam ciudat.

Unde este rutina mea cea organizată? Cea care zumzăia de un confort mental și fizic?

Îmi permit să pun și îndoiala pe hârtie, și răzvrătirile neînțelese și ofurile fără noimă și lacrimile unei singurătăți pe care o chemi uneori dar pe care vrei să o alungi dacă se instalează prea mult 🙂

Abia acum îmi văd coroana copacului întinsa poate prea mult înspre ceilalți dar asta sunt eu, mă hrănesc și sunt eu, cu relațiile din jurul meu.

Profit la maxim de momentele de trezire ale lui Jossie și pur și simplu mă topesc în fățuca ei inocentă, în zâmbetele ei prețioase, în gângureli și tot ce este ea.

Copil iubit, dorit și binecuvântat!

Ce pot învață în perioada aceasta?

Eficiența. Ce pot face astfel încât să știu că rezolv o problema fără a mă complica?

Hazul de ”necaz”/Buna-dispoziție. O inimă veselă întărește inima și este un bun leac. Profit să fac haz de necaz. Trăsnăile Clarei îmi măresc pulsul dar e un eustress ( adică un stres pozitiv) care mă energizează. Deși am în minte un articol dedicat Clarei, am să consemnez aici ultima sau penultima sau antepenultima sau nici eu nu mai știu a câta boacănă…

“Uite, iubitule, nici cafeaua nu mai apuc să o beau. (Nu sunt eu o mare băutoare de cafea, pot trăi și fără dar o dată, de două ori pe saptămână o consum ca pe un răsfăț propriu.)

Iosif: ”Eu văd cana, pe masa de cafea și o văd băută!”

Fac ochi mari pentru că știam sigur că nu o băusem. Încerc să fac eforturi de memorie dar nimic. Clar ceva nu e în regulă! Până apare Clara în peisaj….Vă imaginați restul pentru că am mai scris și altele în articolele precedente😊

Tăcerea. Pot ține atâtea lucruri pentru mine și chiar este un exercițiu fantastic pentru o femeie😊 Bine…până la un punct .

Așteptări realiste de la cei din jur. Poate pretind în sinea mea că am nevoie de ajutor însă nu e sănătos să cred că ceilalți pot gravita în jurul meu. Găsirea propriului ritm.

Renunțare fără frustrare la unele lucruri pe care le făceam dar acum nu mai pot. Poate e o perioadă sau poate le dau drumul pentru totdeauna.

Îndepărtarea de relațiile toxice. Care te consumă. Care te secătuiesc. Aici aș putea aminti si cărți, literatură cu încărcătură emoțională negativă (sunt pățită..)

Limitarea accesului la tehnologie întrucat aparent crezi că așa ții legătura cu oamenii din jur însă devine o capcană și chiar o izolare de lumea reală.

Mici bucurii. Luna aceasta m-am trezit că am o nevoie inedita: să am și eu un colț al meu care să fie diferit de bucătărie.. Și cum sunt o perseverentă și ideile vin pentru a le pune în practică mi-am amenajat un birou numa bun de scris articole 😊. Soțul m-ar corecta și sigur ar spune ”tu vrei mereu bucurii mici dar dese și ele devin bucurii mari pentru mine”.

NIHIL SINE DEO. Și nu doar acum ci STIL DE VIAȚĂ. Sănătatea copiilor, a ta și a soțului sunt Harul Lui pentru noi toți. Dumnezeu îmi cunoaște măsura și știe cât pot să duc și ce lecții prețioase pot învăța și în acest sezon!

Săptămâna trecută, în timp ce mă plimbam cu Jossie, gândurile curgeau precum frunzele din copaci. Am început atunci să scriu/să pun 3 întrebări unor prietene dragi, mămici ca și mine în ”același anotimp”.

Ce e în sufletul tău de mămică, seara, când pui capul pe pernă, după o zi istovitoare?

Cum ai încuraja o mămică care abia se luptă cu încă “o zi grea”?

Care este un secret personal sau o resursă zilnică care te ajută în creșterea copiilor?

Am să scriu aici răspunsurile lor cu scopul de a încuraja, de ”oglindire” (nu sunt singura care trece pe aici…) și de a normaliza aceasta perioadă/etapă, așa în comunitatea noastră, a mănicilor de copii mici :).

Mulțumesc, Doamnelor pentru că ați oferit din timpul, sufletul și viețile voastre, aici!

Ce e în sufletul tău de mămică, seara, când pui capul pe pernă, după o zi istovitoare?

”Ma bucur ca au adormit și că, în sfârsit, pot să mă așez /întind. Adorm cu speranța că cel mic nu se va trezi prea devreme și îmi fac planuri pentru a doua zi.”

”Numai bucurie e în inima mea când unul e în brațul meu stâng și celălalt în brațul drept.”

”De obicei mă încearcă simțământul “am eșuat și azi. Nu am răspuns calm tuturor situațiilor neprevăzute, nu am făcut tot ce trebuia în casă/ cu copiii, nu L-am onorat pe Dumnezeu cu atitudinea mea.”

”Dacă sunt sănătosi, abia aștept să mă odihnesc. Mă bucur așa de mult să îi privesc dormind. Primul gând de multe ori când îi privesc: recunoștință Creatorului. Dacă e vreunul bolnav știu că va urma o noapte plină. Gândul: cu ce aș putea să-i ușurez suferința?”

”A mai trecut o zi, plină de zâmbete și crizulițe dar totodată încerc să mă gândesc unde am greșit eu și ce pot face să îmi împart mai bine timpul spre nevoile celor trei îngerași.”

”Mă gândesc (câteodată cu vinovăție) la ce aș fi putut face mai bine pentru copii. Poate să explic mai mult, poate să nu ridic tonul, poate să mă joc mai mult. De asemnea îmi fac planul de lucru pentru următoarea zi.”

”Dacă are o zi grea, o să vina altele și mai grele ; copiii cresc și problemele la fel.”

Cum ai încuraja o mămică care abia se luptă cu încă “o zi grea”? 

”E OK pentru o zi (sau chiar mai multe) să faci doar strictul necesar și atât. Nu te simți vinovată sau dezamagită că ziua nu a ieșit așa cum ți-ai imaginat. Unele zile sunt doar pentru respirat, mâncat, iubit și dormit!”

”Privește copiii, iubește-i si uită. Frumusețea se clădește.”

”Nu ești singura. Eu tocmai am finalizat ieri una. Nu există mămici perfecte.. E doar o iluzie…”

”Dacă ai o zi grea, o să vină altele și mai grele; copiii cresc și problemele pe lângă ele.”

”A te privi pe tine și pe copii în lumina veșniciei te scapă de multe frământări inutile. În primul rând îmi dă o perspectivă corectă a rostului meu zilnic: am niște copii, încredințați/ împrumutați mie pe care trebuie să ii înfățișez înaintea lui Dumnezeu cum pot mai bine. Resursele le primesc tot de la El, așa că tot ce trebuie sa fac e să umblu în ascultare de Domnul și să mă las Învățată.

”Când mă trezeam noaptea să alăptez pe primul meu băiat și el nu mai adormea, Domnul îmi aducea în gândurile mele mămici cu copii care stau treji nopți la rând din cauza diverselor boli. Eram mulțumitoare și primeam putere să trec peste acele ore nedormite. ”

Care este un secret personal sau o resursă zilnică care te ajută în creșterea copiilor? 

”Păstrez un moment pentru mine : gustul unei cafele bune, o îmbrățișare a soțului, un pupic lipicios de la copii, o rază de soare neașteptată. De când stau acasă, am învățat cât de prețioase sunt momentele de felul acesta.”

”Tot timpul trebuie să zâmbim, atât pentru ei cât și pentru noi, si o cana mare de cafea.”

”Pe mine mă ajută ordinea și organizarea. Imi fac mental liste pe care le bifez, nu las lucrurile pe maine, implic soțul în tot.”

”Oricât de greu ar fi, e sănătos și restul greutăților par o nimica toată pe lângă orice fel de boală sau tulburare.”

”Resursa zilnică în creșterea copiilor: Încurajare din Biblie. Daca petrec timp dimineața în Cuvânt și rugăciune, am putere, dacă nu, sunt epuizată inainte de a face cine stie ce.”

”I-as spune că zilele sunt lungi, dar anii scurti. Să își țină copilașul la piept, să îl pupe și să ii arate iubirea neincetat. De acolo își ia resursele pentru luptele viitoare.”

”Când stau lângă copii, așteptând să adoarmă, am timp să îndrept ceea ce am stricat peste zi în relația mea cu Domnul. Îmi pot cere iertare în acele momente pentru atitudini/vorbe/fapte greșite și frustrările mele le aduc înaintea Lui, știind că a doua zi dimineața, oricât de “defectă” aș fi fost în ziua precedentă, El Își înnoiește bunătatea, îmi dă energie proaspătă, har proaspăt și șanse noi de a fi o mamă după voia Lui.
Când sunt foarte deznădăjduită și singurul motiv de mulțumire e că am supraviețuit zilei respective, atunci îmi trebuie AJUTOR! Fie Duhul Sfânt care să mă îndemne la pocăință în lucrurile cu privire la care am greșit, fie de încurajarea soțului. Însă de multe ori sunt înșelată și mă complac într-o stare de descurajare, fără să apelez imediat la Domnul. Și dacă nu ii comunic soțului ce simt, starea mea se răsfrânge și asupra lui. Ca să ies din cercul acesta vicios, trebuie să alerg la Domnul Isus care a promis că iartă, că dă putere celui obosit, că e Sursa oricărui bine și a oricărei biruințe.
După ce îi adorm pe pitici, mă duc în pat lângă soț și dacă îl găsesc treaz de regulî începem să povestim despre diverse, dar nu despre copii. Am în față un timp (de la 1 la 3 ore) în care pot fi doar soție și mă bucur mult de ipostaza asta 🙂 Acesta este unul dintre refugiile mele. O relație bună cu soțul.”

E toamnă. Vântul poate să miște cât vrea frunzele. Poate să le răvășească. E timpul lui. Toate trec. Pur și simplu e toamnă! O TOAMNĂ PREA FRUMOASĂ! ȘI PLINĂ! La fel ca viata mea.

WhatsApp chat