Calator

100 România: Prima călătorie în 5

Cum am pășit în curtea oltenească și am dat să cobor scările, am trăit și simțit că ușor ușor pășesc în cultura acestor meleaguri….

Curtea grăiește a cultură horezeană, prispa este loc de spus povești, ale trecutului dar și ale prezentului, ce vor dainui în mintea copiilor. Trestia pletoasă acoperă secrete ale îndrăgostiților sau ale părinților de atâtea generații.

Pensiunea Casa Paloși este poziționată undeva pe deal, între livezi întinse de meri și pruni, acolo unde mirosul de fân proaspăt cosit te adulmecă în povești uitate.

Foișorul este încărcat de mușcate mândre de locul în care se află, de o masă mare, dreptunghiulară care învelește misterul unor șuete oltenești de familie iar legănul vechi, din lemn masiv neșlefuit te duce cu gândul la vreun trecut aparte, a unui copac falnic.

Amestecul de vechi cu modern este un deliciu care poarta semnătura familiei de olari, Paloși.
Modernul dar și stilul romantic este regăsit în masa albă dantelată din fier forjat unde mai multe mirese și-au fotografiat ziua nunții iar piscina din spatele pensiunii îți spune că te așteaptă la relaxare și la distracție.

Odată ce intri în pensiune începi să cunoști istoria și tradițiile locului. Parterul este plin de obiecte artizanale tradiționale și fiecare detaliu în parte are să-ți spună o poveste. Camerele au intimitatea lor și parcă ai vrea să stai acolo o vara întreagă și să citești pe balconul gen terasă. Te trezești brusc că îți place cafeaua și ai sta acolo uitat de ore, de zile, pe scaunele din paie.

Familia Paloși este una cu renume în Horezu. Olari de meserie, cu origini chiar din Satul
Olari, cu ușa și inima deschise pentru oaspeți, poarta cu ei bucuria unor Meșteri care își iubesc atât de mult meseria încât casa lor, e casa noastră a tuturor.

Nenea Ionica te invită politicos în atelierul de ceramică de care este mândru și nu ar avea cum să nu fie  întrucât aici este viața și istoria lui personală.

Farfuriile din lut de pe perete sunt personalizate de mândrele lui fete frumoase, de nepoții după care este topit, de familia lui draga.

Dragostea de copii este nativă și cu lipici pentru zeci de autocare care se opresc să cunoască tehnica olăritului.

Ospitalitatea horezeană este cartea lor de vizita alături de pasiunea pentru frumoasele oale, vase, vaze.
Fetițele nostre au avut parte de o adevarată baie de lut, de o fantastică joacă senzorială care le-a bucurat din plin copilaria. Le-am luat de acolo în chiloței și erau foarte încântate de tot ce făcuseră.Horezu nu înseamnă doar o trecere fulger cu mașina, în 10 minute, pe șoseaua DN 67 sau nici măcar 30 minute în care să te oprești să admiri sau să cumperi vreo oala de lut ci multă istorie, cultură, tradiție pur românească. Și de la cine poți cunoaște cultura locului dacă nu de la localnici? O admir mult pe vecina mea care este fata familiei Palosi și care nu mi-a divulgat niciun secret al locului ci am mers acolo sa descopăr.

Împreuna cu Andreea și copiii ei scumpi, Anastasia, Victor și micuța Vivi am luat Horezu la pas.Dacă vrei sa mănânci bine și cu un buget care ar invidia turiștii de pe Valea Prahovei mergi la restaurantul Doi Cocoși, fix la ieșirea din Horezu, spre Târgu Jiu.În prima zi plină, petrecută la Horezu am vizitat împreuna Culele Boieresti de la Măldărești.
”Cule” înseamnă casele boierilor de altădată iar denumirea de Măldărești provine de la maldărele de bani pe care aceștia le aveau. Și pentru că am vorbit de ospitalitatea localnicilor iată un exemplu viu: deși lunea muzeele sunt închise, doamna muzeograf a deschis muzeul special pt noi.

Dacă doriți mai multe detalii “tehnice” despre frumusețea acestor cule puteți găsi aici. Aceste case puternic fortificate sunt leagăn de civilizație românească ale acestor meleaguri și nu mică mi-a fost uimirea când prietena și gazda noastră a descoperit în muzeu, farfurii din lut, realizate de bunicul ei.

Doamna muzeograf a stârnit atenția copiilor prin explicații pe înțelesul lor. Am apreciat mult creativitatea dânsei de a transforma turul prin Culele Duca, Greceanu într-un tur interactiv care le-a captat ateția celor 4 copii, cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Cele mici au dormit liniștite în sistemele ergonomice de purtare.

Un alt punct turistic bifat a fost Satul Olari, la 2 km de Horezu. Un sat așezat în regiunea de deal în care localnicii au casa și atelierul deschise pentru turiști. Case dichisite care și-au păstrat ața timpului trecut pentru a menține vie tradiția locului.

Spre seara am pornit spre satul Romanii de Jos unde am vizitat Mănăstirea Hurezi. O fortăreață minunată și un dichis care a încântat ochiul nostru. Stilul brâncovenesc a fost preluat de majoritatea clădirilor din aceasta zonă frumoasă.
Să vă mai spun că am renunțat la Transaplina pentru Vârful Romani? Un drum forestier în munți dar și pe crestele mândriilor Carpați Meridionali. Turismul este in dezvoltare acolo și sigur în câțiva ani va deveni concurenta Transalpinei.Frumoasa Mănăstire Arnota este așezată semeț pe aceste creste frumoase și te duce cu gândul la Meteora din Grecia. Cam acestea au fost obiectivele noastre turistice însă mai sunt destule în zonă!
Daca te oprești în Horezu să nu ratezi o ultima oprire altfel îți crește glicemia: Fabrica Dulce!! Un răsfăț fin al gusturilor preparate cu măiestrie de niște cofetari talentați, asemenea vecinilor lor olari.

Mulțumim Andreei și familiei ei pentru 3 zile de poveste! Pot spune că pretextul vizitei noastre, aniversarea a 7 ani de la nuntă s-a transformat într-o adevărată sărbătoare de 3 zile,ca în povești😊

Și ca să o iau în ordinea inversă a călătoriei noastre voi poposi cu penelul și în celelalte două locuri vizitate: Rucăr și Râșnov.

La Rucăr am vizitat socrii care și-au cunoscut cea mai mica nepoată. Ne-am bucurat de revedere și de curtea lor superba, plină de viață și de  flori. O adevarată plăcere să intri în curtea Idor și să îți relaxezi privirea cu ”frumos de munte”.

La Râșnov am mers la Cetate și la Parcul Dino. Ne-am încumetat să urcăm toți 5 și deși mai văzusem cetatea a fost prima vizita cu fetițele. Marea surpriză a fost Parcul Dino și spun acest lucru întrucât dinozaurii nu au reprezentat niciodată un punct de atracție pentru fetele noastre.

Eva a fost atrasă de detalii despre aceste imensități dispărute iar Clara, de culori și forme. Au povestit mult despre dinozaurii care vibrau iar la final au cerut să aibă și ele câte o specie măcar de plastic sau pluș 🙂 Da, este un parc tematic foarte bine realizat însă dacă doriți sa îl vizitați în tihnă alegeți o zi din săptamână.  Pe lângă exponatele așezate prin pădure, parcul are loc de joacă, foișoare, restaurant, parc de aventură, cinema 9d,  magazin ”ispititor” de suveniruri dar și diferite activități, centre de recreere pentru copii. Copacii zic ei, sunt magici și ascund o poveste fantastica. Deși nu agreăm aceasta idee, am profitat sa le învățăm speciile de copaci prezenți.

Ca și părinți ne-am bucurat că fetele și-au îmbogățit cultura generală iar distracția a fost pe măsură. Fotografiile sunt comori de amintiri. Vezi galeria!
Râșnov-Rucăr-Horezu este prima noastră escapada în 5 și va rămâne un tablou frumos pentru familia noastră!

 

 

WhatsApp chat