Suvenir de musafir

CĂLĂTORIE PRIN CENTRUL ȚĂRII – Andreea Stefanica

Anul acesta ne-am hotărât să avem o vacanță adevărată: să ne luăm bagajele, să ne urcăm în mașină și să plecăm. Noi trei. Spun asta pentru că majoritatea ieșirilor noastre de până acum au fost mereu legate și de o responsabilitate pe care o avea Dragoș sau de o întâlnire cu familia lărgită și parcă îmi doream să plecăm pur și simplu „de capul nostru”, să vizităm cât vrem și ce vrem și să fim tot timpul împreună.  Așa că am făcut rezervare pentru cazare în Sighișoara și în Sibiu, urmând să stabilim restul detaliilor la fața locului.

Eu zic că ne-a ieșit chiar foarte bine.

Pentru prima zi, în drumul spre Sighișoara, am hotărât să ne oprim în Brașov pentru aprximativ două ore și apoi să ne continuăm drumul. Waze-ul ne-a schimbat puțin planul și, fără să ne propunem, am ajuns exact în fața Castelului Cantacuzino din Bușteni și culmea, am ajuns cu doar 15 minute înainte de începerea unui nou tur de vizitare. Așa ocazie nu putea fi ratată, așa că am intrat să vizităm. Încăperile castelului sunt goale, fără mobilier (comuniștii au confiscat toate bunurile), iar turul este scurt (noi am ales să vizităm doar parterul; la etaj era o galerie de artă); grădina însă este foarte frumoasă, iar peisajul este superb. În Brașov ne-am plimbat puțin în Piața Sfatului și am zăbovit câteva minute în Libris (au un spațiu foarte frumos dedicat doar copiilor).

Spre seară am ajuns în Sighișoara unde am stat timp de 4 nopți. Tudor a fost foarte bucuros de pisica și de peștișorii pe care i-a găsit la pensiune.

A doua zi am luat la pas partea veche a Sighișoarei și, pe când ne pregăteam noi entuziasmați să descoperim locuri noi, Tudor a văzut un soi de trenuleț roșu care făcea turul cetății. Nu s-a liniștit până nu ne-am plimbat și noi cu acel trenuleț. Orice îi spuneam, orice îi arătam…gândul lui era tot la trenulețul roșu, așa că după ce am urcat pe strada scării și după ce am vizitat Biserica Mănăstirii, Biserica din Deal și după ce ne-am mai plimbat puțin pe jos, am așteptat trenulețul. Să se bucure și copilul, că doar e vacanță și pentru el, nu? Atunci mi-am dat seama că Tudor al nostru crește și începe să aibă cerințe speciale.

În cea de-a treia zi ne-am urcat în mașină și am pornit spre Târgu Mureș. Aveam cel puțin două lucruri de făcut: să vizităm grădina zoologică (care este foarte frumoasă și cred că este cea mai mare din România) și să ne întâlnim cu Silvia, prietena noastră, care ne-a povestit despre misiunea în Africa în articolul publicat aici. Dacă îl întrebăm acum pe Tudor ce i-a plăcut la grădina zoologică, ne spune că în dreptul locului unde se aflau căprițele el a făcut „poc” și are „buba”. S-a temut să se uite la leu, tigri și alte astfel de feline (când ajungeam în dreptul lor își ținea capul într-o parte), așa că nu cred că s-a bucurat prea mult de această vizită. I-a plăcut în schimb timpul petrecut cu Silvia și cu Andrada (noua noastră prietenă)…pentru că i-au împlinit toate dorințele: i-au arătat pești, l-au plimbat pe umeri și i-au ținut companie cât ne-am făcut noi câteva poze. Tot în Târgu Mureș am vizitat și biblioteca Teleki și ne-am plimbat prin curtea bisericii reformate din cetate. A fost o zi tare frumoasă de care ne-am bucurat mult. Mulțumim încă o dată Silvia și Andrada pentru timpul peterecut împreună.

În a patra zi ne-am blocat puțin: nu știam exact ce să vizităm. Inițial ne gândisem să mergem la Praid, dar am renunțat pentru că ni s-a părut prea lung drumul până acolo, așa că ne-am îndreptat spre Biertan unde se află o cetate și o biserică. În drum spre Biertan am văzut un indicator spre castelul Bethlen și după ce am citit câteva informații despre el, l-am vizitat. Și bine am făcut: este un castel construit  în jurul anilor 1300 și a aparține familiei Bethlen (a fost retrocedat în anul 2007). Este foarte puțin cunoscut (nici noi nu am fi știut de el dacă nu am fi văzut indicatorul), dar ni s-a părut foarte frumos. În interior nu se află nimic (doar câteva fotografii, un arbore genealogic și câteva informații) pentru că și aceasta a fost naționalizat, apoi a devenit sediul CAP-ului și toate bunurile au fost furate sau distruse. Vestea bună este că urmează să fie restaurat. Oricium, dacă sunteți în zonă, merită să-l vizitați, mai ales că drumul până acolo este o adevărată încântare.

Vineri, a cincea zi, am plecat spre Sibiu și pentru că în sfârșit făcuserăm rost de o hartă cu punctele turistice din zonă, ne-am putut opri și la alte cetăți/biserici din drumul nostru. Tudor deja nu mai avea răbdare să vadă biserici. Partea amuzantă era că, după ce reușeam să-l convingem să intre, ba îmi spunea de chitară, ba îmi cerea mașinuțele să se joace cu ele, așa cum face duminica la noi la biserică :). Prima oprire a fost la Mediaș și cred că biserica de aici mi-a plăcut cel mai mult. Am mai văzut cetatea din Axente Sever și pe cea din Slimnic (aici ne-am temut puțin pentru că era într-o stare de degradare avansată). După ce ne-am dus bagajele la pensiunea din Sibiu, ne-am urcat din nou în mașină și am plecat spre Cisnădioara. Drumul până acolo ne-a plăcut foarte mult, la fel și cetatea de acolo, iar la final am fost și prin Cisnădie.

Sâmbătă ne-am plimbat prin Muzeul Satului din Sibiu și bineînțeles prin centrul orașului. În perioada în care am fost noi acolo, în Piața Mare, a avut loc festivalul internațional al tradițiilor populare, iar în Piața Mică era un alt festival de muzică stradală (asta i-a plăcut și lui Tudor).

Duminică, după ce am fost la biserică (de data asta la o biserică penticostală, unde Tudor s-a putut juca cu mașinuțele și a ascultat chitara) ne-am întors spre casă pe Transfăgărășan. Am pornit super încântați și curioși și am fost răsplătiți din plin cu un peisaj de nedescris și cu o vreme superbă…dar și cu o aglomerație pe care nu am anticipat-o…deși nu era greu deloc: era duminică și era luna august. Pentru cei mai mulți destinația era Bâlea Lac și din cauza asta am parcurs vreo 4-5 km în 3 ore. Ne-am temut că Tudor se va plictisi, dar s-a descurcat foarte bine. L-am luat în brațe, am coborât și am mers cu el pe jos, pe lângă mașină și pe când waze-ul ne recomanda să ne întoarcem spre Sibiu (asta după ce stătusem vreo 2 ore blocați) am ajuns la Bâlea Lac și am scăpat de aglomerație. Am ajuns acasă pe la 11.30 noaptea, obosiți și oarecum plictisiți de atâta stat în mașină, dar mulțumiți și cu multe amintiri frumoase din aventura noastră de o săptămână.

WhatsApp chat