Parenting

Emoții, frici… într-o lume cu pitici

Nu știu ce-a fost mai greu…o lună de complicații cu sarcina sau răbufnirea Evei, a Clarei, a lumii noastre obișnuite, liniștite, fără turbulențe semnificative…

O răbufnire contagioasă  în formă de bulgăr de zăpadă care se mărea pe măsură ce ele rosteau fiecare frustrare, frică, printr-un cuvânt sau prinr-o reacție.

Emoții oprite care astăzi au prins glas: ”Dacă nu ne vei mai iubi la fel???”

”Așa cum inima are patru cămăruțe tot așa încăpeți voi în inima mea: o parte tati, o parte tu, una Clara și una bebe! Eva, tu vei rămâne mereu primul meu bebeluș! Iar tu, Clara, bebelușul meu zilnic!” (am încercat să răspund nevoilor lor).

Ultima parte a alungat norii, lacrimile s-au uscat, apărând din nou zâmbetul, curcubeul fățucilor lor minunate.

Nu a fost singurul episod ci au mai urmat și altele… Fiecare s-a exprimat cum a putut: o răzvrătire, un ”NU!” spus cu poftă, un umăr arătat sfidător, o jignire, urechi atente la conversațiile adulților,  pătuț proaspăt montat dar primit cu asalt, urme de acrilice pe întrerupătoare sau pe covor, urme de mop nestors pentru schiatul Clarei prin toată casă, pe post de băț… și cred că aș mai putea lăsa memoria să verse…

Am lăsat totul și am stat de vorbă cu ele, le-am mângâiat, le-am asigurat cu blândețe că voi fi lângă ele în această perioadă și vom trece BINE peste noua acomodare.

Emoțiile mele s-au luptat cu emoțiilor lor! Cu toată psihologia mea, am mai și greșit…

Plec capul amintindu-mi anumite priviri dezaprobatoare…

Eu mă pot cenzura sau am învățat să fac asta. Lor le dau voie să fie ele și încerc să mă prind de tot ce știu pentru a le arăta o cale emoțională asertivă. Important este să rămân conectată la ele, la nevoile lor.

În această perioadă citesc ”Părinți liniștiți, copii fericiți. Cum să înlocuim țipetele cu conectarea! De dr. Laura Markham, editura Multi Media Est Publishing, 2015. Întâmplător să-mi fi căzut în mână?:)

Câteva gânduri care m-au ajutat și care vă vor inspira când veți fi copleșiți ca mine…

  • Concentrează-te asupra lucrurilor importante (hrana, îmbrățișări). Copiii ne simt când suntem stresați, deconectați și de multe ori o îmbrățișare le readuce buna dispoziție. Asta am făcut oridecâteori hormonii mei de sarcină mă îngenunchiau…
  • Găsește sprijin. Eseista Anne Lamott spunea: ”Ai grijă de tine însuți pe parcursul zilei, așa cum ai avea grijă de un pacient preferat: cu mult umor și multe, multe surprize:” Ah…cât îmi place ultima parte! Iosif să nu te încrunți, poți face riduri! E safe cardul la mine 😊

*Surprizele nu au neapărat de-a face cu lucruri materiale, poate fi vorba de un sărut din partea partenerului, o prietenă bună care ne poate ajuta descărcându-ne de poveri, de a povesti cât de greu ne este..

Fetelor, mulțumesc! Nu am să fac nominalizări aici, vă știți voi! Love you😊!

Sprijin înseamnă să-ți admiți luxul mental să fii ajutată la treburile casnice. O persoană iubitoare de curățenie dar și mândră de propriile abilități în materie de șmotru, ca mine (wow, ce modestă pot fi..) se poate smeri și cere ajutor. Am ales ca până nasc dar și în prima lună să o avem pe Iasmina care vine joia să se joace cu fetițele. O adolescenta plină de viață, creativă, blândă dar și fermă la toate mutrițele Clarei. O mamă obosită devine o goarnă sau o vuvuzelă pentru niște copii energici! Vreau sa le fiu o resursă și nu o sursă de stres!

  • Ajută-te singură! Lupta de a fi pozitivă cu mine, de a nu mă blama, de a mă răsfăța cu o cafea Gano buna😊, cu o carte inspirațională, un apus splendid savurat la o plimbare, un somn bun. Un exercițiu de 2 minute, după rugăciunea de seară: numește 3 lucruri pe care le apreciezi la tine.
  • Învață din propriile greșeli. Este tare benefic pentru un copil sa vadă un adult care o dă în bară dar își cere iertare. Este o lecție de viață fantastică!! Perioada asta a fost una grea dar bună pentru noi, ca și familie, întrucât crizele lor și hormonii mei s-au ciocnit. Am învățat multe lucruri…
  • Ia-o de la capăt. A fost greu dar am încercat să îmi asum responsabilitatea pentru propria-mi irascibilitate. Făcând asta copiii nu se vor simți ca fiind ”cei răi”. Cum am făcut asta? Reparând ruptura produsă…

După o zi în care Eva, Cumințenia Pământului, fără ghilimele, a făcut mai multe trăsnăi…am luat-o cu mine la medic și după, am avut un timp special. Am întrebat-o ce mai e prin inima și căpșorul ei și…..mirare! A izbucnit în plâns: ”Eu nu voi fi o surioară bună pentru bebe!” Pam-pam.

”Am mințit și m-am purtat urât azi cu surioara mea, Clari!”

Da, ia-o de la capăt cu argumente care să-i demonteze aceste cuvinte. Am văzut că acolo este emoție puternică, frică și nu neapărat ceea ce crede ea în mod constant. I-am dat voie să descarce băgăjelul plin, am luat-o în brațe iar clatita ”Ava” a îndulcit-o cu totul. Timpul nostru special i-a umplut inima iar la întoarcere spre casă era plină, încărcată.

”Mama, ce fain că a plouat așa mult pe drum! Când treci prin bălți, parca ești Moise care despică marea în două. Wow, ca și când ai super-puteri!”😊 Simțiți și voi încântarea, așa-i?

  • Apreciază-ți copilul. Și când nu mai poți, tot îl iubești. El va înflori când va simți și va testa dragostea necondiționată. Puteam să îi dau dreptate Evei, ca da, omenesc vorbind, conform regulii comportamentul ei… STOP! Nu asta conta acum! Conta să îi bandajez emoția. Să văd dincolo de ….Să simtă acceptare, har!! Care adult nu și-ar dori acceptare când știe că a gafat? Să auda un ”E ok, ești iubit!” când auto-blamarea îi zgârie conștiința? Hai să fim realiști…
  • Nu renunța niciodată la copilul tău! Ei ne simt când ne îndepărtăm emoțional. Ei depind de noi și de cea mai bună imagine pe care o avem despre ei. A gafat drumul și e pe unul greșit? Readu-l pe cel drept! Ai misiunea de a nu cadea pradă propriilor emoții!

Năzdrăvăniile Clarei ”la minut” îmi ridică uneori pulsul dar mă și relazează. Paradoxal, nu? Povestesc cu amuzament ce îi mai trece prin cap… Ieri a înfundat două băi în decurs de două ore pentru ca nu îi place, domn le, odorizantul de la wc. Îl arunca acolo și pa. Nu o interesează consecințele deși știe prea bine…

Face muulte trăsnăi zilnic. De cele mai multe ori în cunoștință de cauză. Testat!!!

Acum o săptămâna am avut întâlnirea specială cu ea la clatite. Era așa încântată că Evi a rămas acasă și am luat-o pe ea încât abia am convins-o să ne întoarcem acasă. Am povestit, am râs, ne-am îmbrățișat, ne-am conectat…

Ce tare ca am cabinetul medicului fix langa Maison des Crepes😊 I will miss it!!!

Reacția naturală e să mă supăr rău, instinctual, când îmi văd distrusă munca din grădina de flori. Aștepți atâtea luni să-ți vezi hortensia înflorită dar în câteva minute e smulsă de fetițe pentru un aranjament aruncat pe stradă… Însă îmi aduc aminte că noi, creștem FLORI VII, în primul rând! Da, e greu și nu vă imaginați că sunt zen, zâmbitoare la ele!!! Însă încerc să îmi cenzurez emoțiile puternice și le spun și asteptarea mea…

  • Continuă să alegi iubirea. E vorba de opțiuni, alegeri. ”Viața ta este suma alegerilor pe care le faci!” Pot alege ca toate episoadele zilnice să mă învețe câte ceva atât pe copil cât și pe mine. Pot alege să le învăț iubirea sau frica. Ne putem videca atât eu cât și ele.

Este o lecție zilnică! De cele mai multe ori o luptă cu mine! Greșesc dar o iau de la capăt! Toate cu rugaciuni și o relație bună cu CERUL! Însă prin decizii omenești 😊 Întotdeauna!

În loc de concluzie:

  • Nevoia copiilor de noi, de conectarea cu noi e trasmisă sub forma unor receptori uneori ciudați dar merită decodificați!
  • Au momentele lor de uragane emoționale. Fii prezent chiar dacă ți-e greu!
  • Mă aștept și la alte reacții în următoarea perioadă!
  • Acest articol ar putea arăta spre mine cu un deget acuzator, că sunt o mamă permisivă, că nu pun limite..ÎNSĂ, ASTĂZI este vorba despre emoții, dragoste necondiționată, greșeli, autenticitate, har, vulnerabilitate, poate amețeală, dezorientare dar sunt gata de un …drum nou, pavat cu lecții trecute și prezente. Toate pânzele sus!

”Clara, de ce stai jos și nu vii în pat, lângă mama?

”Pentru că vreau să văd de aici, burta ta frumoasă!:)

WhatsApp chat