Psiholog Scolar

Play Therapy

O cunosc personal pe Anda Mogoș de vreo 4 ani. Auzisem relatări despre pasiunea ei pentru consiliere și dacă puteam asocia vreun concept din ale psihologiei cu ea, era chiar cartea ei, despre pierdere și doliu.

De atunci și până acum ne leagă un grup de suport în care câțiva psihologi fac intervizare.

Anda este o plăcere de om în care găsești acea pasiune, poftă de viață, acel entuziasm care celebrează viața plus acel sentiment de siguranță, de familiaritate naturală ca și când simți că o cunoști de ani de zile.

Îmi place tare mult cum se descrie ea la psihoterapeut:

”Am să te ajut să-ți deșerți buzunarul de temeri, emoții, gânduri, și împreună le vom sorta și vom vedea cum se potrivesc lucrurile între ele și ce e de păstrat sau nu.”

Anul acesta, fix de ziua ei ne-a făcut un cadou, nouă, colegilor consilieri, un curs extraordinar despre Terapia prin joc, moderat de o profesoară de-a ei, de la Institutul din Texas, Andy Thacker.

A trecut o lună de când am participat la curs, timp în care am lasat la ”macerat” gândurile auzite iar astăzi au încolțit niște principii pe care vreau să le iau cu mine în primul rând în rolul de mamă și apoi în cel profesional.

Cursul a cucerit audiența prin profunzimea lui, prin exemplificările concrete și accesibile chiar și a unui novice în ale consilierii.

Audiența captată, timp de 8h, cu pauze 😊 însă fără ppt cum s-a obișnuit tot românul. Iată, domn’le că se poate!

Am pe inimă să vă las un mic ghid practic, pe zile, din aceste zile valoroase! Câteva idei de bun augur adresate mai mult părinților dar și colegilor de breaslă.

După ziua de luni, m-am declarat fan a ceea ce în facultate nu am fost, fan al psihoneuropsihologiei…

Pentru a accesa Play Therapy corect, ai nevoie de un mic kit de incursiune prin tainele creierului.

Deși îmi ard tălpile să vă împărtășesc și aceste comori, nu consider că e potrivit, așadar merg spre utilitatea câtorva idei:

  • Dacă părintele este preponderent mânios, temător sau trist, copilul va prelua non-verbal aceste amintiri. Va lua cu el acest model, în relațiile viitoare, așteptându-se la aceleași reacții;
  • Memoria unei traume este ca o oglindă spartă în viitorul adult;
  • Relațiile din prezent pot regla relațiile insecurizante din trecut;
  • Cel mai mult contează ce faci după ce ai gafat ca și părinte, în fața copilului. Ai responsabilitatea de a închide ruptura copilului, între tine și el. Nimeni nu e perfect!
  • În timp ce ne jucăm cu copiii, îi învățăm autoreglarea (asta înseamnă să schimbi modul în care te simți) și empatia (capacitatea de a ne transpune în psihologia altuia, de a simți cu el, de a pătrunde cognitiv și emoțional în cadrul celuilalt, de a te ”pune în papucii lui”)

Îmi propun să revin cu un articol practic referitor la lumea emoțiilor, pe înțelesul oricărui părinte, un kit de ”supraviețuire” al emoției copilului.

Marți, în cea de-a doua zi, Andy a creionat o introducere în istoria Play Therapy (o voi numi de acum, pe scurt PT) dar și câteva principii de lucru. Consider că PT este pentru orice părinte întrucât jocul este poarta spre copilul nostru. Oare câți părinți mai au disponibilitatea de a se juca? De a intra în forul emoțional al copilului? Jocul are acest rol. Să profităm!

Așadar, ce însemnări importante am notat în această zi?

  • Creierul scrie informații dinainte ca individul să vorbească (wow…copiii noștri înmagazinează atâtea informații emoționale, cognitive și asta ne responsabilizează)
  • Orice individ continuă să existe într-o lume care se schimbă și contează enorm cum individul reacționează la mediu (Carl Rogers)
  • Ne vom conduce scopurile în viață pentru a ne satisface nevoile emoționale. Nevoia te va conecta cu alți indivizi!
  • Cea mai bună cale de a înțelege pe cineva este ÎNTOTDEAUNA din perspectica ei! A asculta pe cineva și nu a asculta despre ea, a fi ”aici și acum”, în povestea ei… Fiecare este expert în viața lui!
  • Credințele/convingerile/ valorile noastre iau naștere din interacțiunea cu mediul și din evaluările celorlalți despre noi
  • Ca și ființe umane putem nega experiențele de viață (și aici luăm în calcul dureri, traume, situații ostile) sau le putem integra (accepta ca făcând parte din noi, le putem da un nou sens)
  • Multe din căile în care interacționăm, arată modul în care ne percepem!
  • Când o persoană percepe orice experiență și e capabilă să o integreze, acea persoană e mai înțelegătoare cu ceilalți din jur. Când înțelegi harul pe propria-ți piele, oferi har😊
  • Când ne simțim judecați vom ridica ”ziduri”!
  • Primul principiu în a-ți ajuta copilul: investește în căsnicia ta! (Da, știu, mulți vor mustăci aici și se vor mânia însă e atâââââât de adevărat acest principiu….)
  • Acceptă copilul fix așa cum este el și nu-ți dori să-l ”programezi” să fie altfel…
  • Oamenii/copiii se pot schimba doar în mediul lor favorabil
  • Încurajează efortul copilul (eg. Woow!!! Câtă muncă a depus!”) nu neapărat produsul final!

Pe scurt, PT înseamnă să fii prezent în jocul copilului, un joc ghidat de el,  în care tu verbalizezi ce face el (eg. ”A, ai luat nisipul, ai decis să te joci cu el. Acum îl atingi….”) fără a pune o etichetă pe jucărie. Tu, ca părinte îi reflectezi emoțiile și conținutul jocului. Astfel arăți că ești prezent, conectat la copil.

Miercuri a fost abordat un subiect extrem de util în parenting și în educație, LIMITELE!

Iată câteva principii:

  • Limitele protejează siguranța fizică sau emoțională (important de stabilit împreuna..)
  • Limitele facilitează autocontrolul (autoresponsabilitatea)
  • Limitele ancorează copilul în realitate! (Important să le comunici clar, pe înțelesul lui!)
  • Mulți copii vor testa/încălca limitele

O carte bună despre cum să stabilești limite se numește ”Limite pentru copii”, de Henry Cloud și John Townsend editura Scriptum Oradea. Aici vei descoperi cum să fii un părinte iubitor, stabilind limite, cum să echilibrezi o viață de familie scăpată de sub control, cum să aplici cele 10 legi ale limitelor în creșterea și educarea copiilor și consecințele potrivite pentru copiii tăi. Enjoy!

O recomandare bună în materie de parenting este și ”Mindful parenting” de Kristen Race. Andy ne-a recomandat-o și aștept cu nerabdare să o savurez vara aceasta.

Joi am vorbit despre echipele de PT (ca specialiști) și de sfârșitul relației terapeutice. Deși acest articol este destinat părinților și subliniază practicitatea din viața de zi cu zi, nu uitați că eu am plecat la curs în rolul de psiholog 😊 Ziua de joi o rezerv informațiilor pur științifice și dacă sunt colegi doritori, le scriu în privat 😊.

Voi consemna doar portretul copilului stabil/adaptativ: conversațional, spontan la joacă, liber, examinează totul în locul în care se află, se joacă cu tot, dacă este agresiv este responsabil de acest lucru.

Vineri a fost ”ziua porților deschise” când au putut veni părinți interesați de subiectul ”Terapia filială prin joc”.

Mi-a plăcut maxim zicala americană spusă de Andy încă de dimineață: ”As you ramble on through life, whatever be your goal, keep your eye on the donut and not on the hole!” De aici principiul: ”Concentrează-te pe conținutul gogoașei NU pe gaură!/Nu poți înțelege persoana fără conținut!”

Câteva gânduri din ziua 5:

  • Copiii vor asculta mai mult de cei în care au încredere dar își vor permite mai multe (neascultare, revoltă) tot cu aceștia 😊
  • Părintele termostat: reglator de mediu favorabil pentru copil!
  • Dacă ai mai mulți copii, asigură-te că petreci cel puțin 20 de minute cu fiecare în parte (numit ”TIMPUL SPECIAL” ) în care să reflecți sentimentele copilului dar și conținuturilor.
  • A FI PREZENT înseamnă ”Sunt aici. Te aud. Înțeleg. Îmi pasă”. Fără factori perturbatori (TV, telefon…)
  • Dacă te simți epuizat ca și părinte, în haos emoțional sau relațional, îngrijește-te și apoi îngrijește de copil!

Jocul

  • Îi permite copilului să comunice în limba lui naturală: joaca!
  • Prin joc copilul experimentează mai multe emoții specifice care duc la acceptare de sine
  • Consolidează relația părinte-copil
  • Învață să depășească obstacolele, să rezolve problemele

Pe scurt, dragă părinte:

  1. Caută timpul și locul cel mai potrivit de joacă cu propriul copil
  2. Lasă-l pe copil să conducă jocul!
  3. Bucuria copilului te va ghida! Întreabă-l: ”Ce vrei să fac?”
  4. Doar descrie ce vezi că face copului și urmează-l!
  5. Analizează ce face copilul!
  6. Încurajează efortul copilului. Evită lauda produsului final!
  7. Fii activ verbal chiar dacă copilul nu vorbește!
  8. Nu critica niciun comportament!
  9. Limitele nu au ce căuta până nu ai nevoie de ele!

Personal, acest seminar m-a provocat să îmi ajut fetițele prin joaca cu ele!

Ador timpul petrecut cu ele dar cad uneori în capcana treburilor casnice. Ele observă momentele în care sunt ”absentă” din joc și mă bucur când mă taxează verbal.

Iau toate cele scrise mai sus ca pentru mine și vreau să fiu mai atentă la nevoile lor exprimate prin joc.

În timpul petrecut în joaca cu ei îi descoperim și ne descoperim!

Evident că și jocul liber ales își are un rol major însă, noi românii, îmi permit să o spun, ne-am dori joc liber ales, full day☹

Închei printr-o imagine de azi:

Calcam de zor hainele bebelușului. După o oră, Eva și Clara mă caută și se așează lângă masa de călcat. Își creează o masă dintr-o cutie și încep să calce și ele. În acest timp, purtau o discuție mamă (Eva)-fiică (Clara). La un moment dat, Clara se urcă pe calorifer și de acolo pe geam. Eu ”intru” în poveste și îi zic: ”Periculos. Mama vrea să cobori de acolo!”

Clara: ”Tu nu ești mama mea, Eva e!” (Evident, Adina…cine se juca cu ea?)

Eva: ”Clara, hai jos!”

Clara: ”Bine, mama!”

Clara coboară imediat iar eu tocmai realizez nevoia lor de joacă. Putea fi mai simplu dacă realizam de la început și le invitam și pe ele ”la călcat”.

În concluzie, spor la joacă!

WhatsApp chat